UN TEZAUR CARE SE LASA DESCOPERIT.

In timp ce Brancusi ramane pe malurile Senei, in cautarea marilor abstractiuni, multi dintre colegii sai de generatie se regrupeaza in fata innoirilor avangardei, exaltand valorile nationale si ortodoxe (Ion Theodorescu Sion, Sabin Pop si Oscar Han sunt promotorii), in timp ce altii prefera sa abordeze peisajul si sa puna in valoare resursele atmosferei locale. Astfel ia nastere colonia artistica de la Balcic (oras din Bulgaria unde isi petrecea vacanta boema artistica si culturala a Romaniei). Pictorii abordeaza predilect o anumita tematica - Orientul, cimitirul, motivele populare romanesti. Francisc Sirato, Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Stefan Dimitrescu ne incanta prin culori stralucitoare si forme solare, specifice unei perioade infloritoare a tarii. Meritul Galeriei de Arta Romaneasca este tocmai acela de a da la iveala nu doar opera marilor maestrii, ci si creatia unora dintre acei artisti pe care publicul i-a ignorat decenii de-a randul. Marginalizati, ei se ofera astazi privirii interogative a celor dornici sa cunoasca fenomenul artei romanesti in ansamblul sau. Speram ca aceasta invitatie, mai mult sau mai putin voalata, va va starni macar curiozitatea. Dincolo de imaginile traditionale, descoperite pe care le poate face oricare dintre noi vizitand salile Galeriei de Arta Romaneasca Moderna sunt cele care conteaza. In fond, cine nu doreste sa descopere un tezaur al lui si numai al lui?

INFRUNTAREA TITANILOR.

"Sala emblema" este totusi acea care prezinta opera lui Nicolae Grigorescu si Ioan Andreescu. Ne mandrim cu ei cum se mandresc francezii cu Monet si Cezanne! Avand acelasi punct de pornire cu artistii francezi, cei doi artisti romani se folosesc de maniera de plein air pentru a o imbogati prin experienta romaneasca. Portrete de tarancute, tarani, ciobanasi si care cu boi. Grigorescu devine astfel un simbol pentru spiritualitatea romana. Temperamentele celor doi se "razboiesc" intr-un spatiu comun: Grigorescu este solar, vital, optimist, Andreescu ne intampina serios, melancolic si poetic. Le urmeaza reprezentantii noului curent Art Nouveau, dintre care cel mai cunoscut este Stefan Luchian, vesel, sincer si energic. Culoarea puternica si tusa vibrata dau la iveala celebrele sale flori. In timp ce el ofera modelul artistului indraznet, colegii sai de generatie "salonisti" ofera varianta artei oficiale a timpului. Urmeaza un "razboi al nervilor". Vom rezista? Pallady si Petrascu se infrunta! Sunt in aceeasi sala, asa cum nu au fost niciodata in timpul vietii, pentru ca erau doua personalitati uriase, care nu se puteau tolera. Pallady, intelectual fin si orgolios, prefera o gama cromatica rafinata si calculata. Petrascu e teluric si pasional: pasta e groasa si asezata cu nerv pe panza. Un nelinistit sculptor al "Himerelor" ne atrage prin stranietate: Dimitrie Paciurea. De aici, trecerea la avangarda romaneasca se face firesc. Spiritul european e mai evident aici decat oriunde altundeva. Hans Mattis-Teutsch, Marcel Iancu, Max Herman Maxy, Victor Brauner sunt nume care apartin in egala masura Europei artistice si Romaniei. Avangarda moderata e un alt curent reprezentat si prin doua eleve ale lui Brancusi: Irina Codreanu si Milita Patrascu. Pentru Artist este destinata Sala Albastra. Brancusi traieste aici cu lucrari din mai multe etape, dar cea mai bine reprezentata este cea de inceput, perioada careia ii datoram "Capul de copil", "Supliciu", "Cumintenia Pamantului", "Rugaciunea", "Somnul". Te plimbi printre ele cu smerenia apropiata de spiritul in care au fost faurite.

INDEPARTATE CHIPURI DE BOIERI SI DOMNITE.

Aripa Stirbei a Palatului, asa cum este ea cunoscuta celor mai multi bucuresteni, a fost terminata la inceputul anilor �60 si amenajata special pentru a adaposti Muzeul de Arta. Spatii ample, pline de culoare, complet diferite fata de neutralitatea la moda atunci, intampina astazi vizitatorii. Inceputul "calatoriei" este marcat de chipurile "zugravite" cu ingenuitate de maestrii veacului al XIX-lea: boieri si demnitari, domnite si doamne, portrete in costume bogate ne privesc cu sinceritate. Detaliul documentar este inregistrat cu fidelitate de "fotografie". Pictorilor romani li se alatura cei veniti din Europa, dar stabiliti aici pentru a profesa pictura. Pasoptistii ne farmeca prin viziunea lor romantica. Suntem deja familiari cu spatiul si personajele. Stangaciile statistice nu pot decat sa cucereasca in contextul desprinderii pictorilor autohtoni de pictura religioasa, singurele care exista in Romania pana in secolul al XIX-lea. Momentul urmator este marcat de intalnirea cu primii mari artisti ai artei moderne. Cel dintai care se remarca este Theodor Aman, in opera caruia Orientul si Occidentul intalnesc un pitoresc ce nu poate trece neobservat. Costume si instrumente muzicale, tipologii redate cu grija pentru detaliu, dar si cu o libertate de asociere din ce in ce mai mare. Tablourile lui Aman recreeaza cu o putere de sugestie miraculoasa o intreaga epoca plina de farmec! Lor li se adauga operele primilor sculptori romani, Karl Stork si Vladimir Hegel, profesorul lui Paciurea si Brancusi.

ARTA A RENASCUT DIN PROPRIA-I CENUSA.

Revolutia din decembrie 1989 a fost nimicitoare si pentru patrimoniul Muzeului National, si pentru cladirea care il adapostea. Dupa deschiderea, anul trecut, a Galeriei de Arta Europeana, eforturile de refacere a cladirii si de restaurare a lucrarilor de arta s-au concentrat asupra patrimoniului de arta romaneasca. In decembrie 1989 fusesera distruse 12 picturi, iar alte 37 de picturi si 4 sculpturi fusesera grav deteriorate. Acestea au fost restaurate in atelierele muzeului. Lor li s-au adaugat insa multe alte lucrari care si-au regasit stralucirea initiala prin stradania restauratorilor. Dintre cele aproximativ 10 000 de lucrari de arta romaneasca moderna aflate in depozitele muzeului, circa 700 si-au aflat locul pe simezele expunerii permanente. Un patrimoniu impresionant, constituit in jurul nucleului initial al Pinacotecii de Stat, caruia i s-au adaugat muzee bucurestene ce aveau la baza colectii donate statului (Toma Stelian, Anastase Simu, Ioan Kalinderu), precum si altele: colectii ca acelea ale Bancii Nationale a Romaniei, Axademiei Romane, Eforiei Spitalelor Civile. O sustinuta politica de achizitii a facut posibila completarea colectiilor in anii 1960-1989, astfel incat ele sa oglindeasca cat mai fidel si cuprinzator fenomenul artei romanesti moderne in ansamblul sau. Generoase donatii ale colectionarilor si artistilor au completat in mod fericit cea mai mare si mai reprezentativa colectie de arta romaneasca din secolele XIX-XX.