INFRUNTAREA TITANILOR.

"Sala emblema" este totusi acea care prezinta opera lui Nicolae Grigorescu si Ioan Andreescu. Ne mandrim cu ei cum se mandresc francezii cu Monet si Cezanne! Avand acelasi punct de pornire cu artistii francezi, cei doi artisti romani se folosesc de maniera de plein air pentru a o imbogati prin experienta romaneasca. Portrete de tarancute, tarani, ciobanasi si care cu boi. Grigorescu devine astfel un simbol pentru spiritualitatea romana. Temperamentele celor doi se "razboiesc" intr-un spatiu comun: Grigorescu este solar, vital, optimist, Andreescu ne intampina serios, melancolic si poetic. Le urmeaza reprezentantii noului curent Art Nouveau, dintre care cel mai cunoscut este Stefan Luchian, vesel, sincer si energic. Culoarea puternica si tusa vibrata dau la iveala celebrele sale flori. In timp ce el ofera modelul artistului indraznet, colegii sai de generatie "salonisti" ofera varianta artei oficiale a timpului. Urmeaza un "razboi al nervilor". Vom rezista? Pallady si Petrascu se infrunta! Sunt in aceeasi sala, asa cum nu au fost niciodata in timpul vietii, pentru ca erau doua personalitati uriase, care nu se puteau tolera. Pallady, intelectual fin si orgolios, prefera o gama cromatica rafinata si calculata. Petrascu e teluric si pasional: pasta e groasa si asezata cu nerv pe panza. Un nelinistit sculptor al "Himerelor" ne atrage prin stranietate: Dimitrie Paciurea. De aici, trecerea la avangarda romaneasca se face firesc. Spiritul european e mai evident aici decat oriunde altundeva. Hans Mattis-Teutsch, Marcel Iancu, Max Herman Maxy, Victor Brauner sunt nume care apartin in egala masura Europei artistice si Romaniei. Avangarda moderata e un alt curent reprezentat si prin doua eleve ale lui Brancusi: Irina Codreanu si Milita Patrascu. Pentru Artist este destinata Sala Albastra. Brancusi traieste aici cu lucrari din mai multe etape, dar cea mai bine reprezentata este cea de inceput, perioada careia ii datoram "Capul de copil", "Supliciu", "Cumintenia Pamantului", "Rugaciunea", "Somnul". Te plimbi printre ele cu smerenia apropiata de spiritul in care au fost faurite.